Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








un poem

        de Gabriela Gheorghişor

Înviere

„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“

M-au dezbrăcat,

m-au scuipat,

m-au lovit cu pietre,

m-au împuns între coaste

(cu suliţele lor

ascuţite la fel

de mii de ani),

s-au mânjit pe faţă

cu sângele meu,

ca sălbaticii

au dănţuit,

au muşcat

din inima mea.

Ca bacantele s-au rotit,

în jurul meu,

ţintuită pe cruce,

s-au masturbat,

aruncând sperma lor

împuţită, în piaţa publică,

pe trupul meu

spintecat.

Crucea mea

a prins rădăcini

în asfalt,

lacrimile lui Isus

m-au spălat,

lemnul a înverzit,

din rănile mele

au îmbobocit flori.

Ce frumoasă moarte,

ce primăvară,

ce înviere!

© 2007 Revista Ramuri